miercuri, 3 aprilie 2013

3 aprilie - seara

Comisia ne-a mai prelungit concediul medical cu 30 de zile si maine plecam la Piatra...

Inca nu am iesit din etapa vorbitului fara sens (pentru mine): "Cat traiesc astia micii?... Piticul e copilul nostru sau fratele nostru?... Am doua surori, de fapt tu ai, care profeseaza in Bucuresti."
A injurat maseurul doar pentru faptul ca i-a spus ca facem masajul in dormitor, nu a mai vrut nici cu mine sa faca gimnastica - "ia mai lasa-ma, fa tu daca vrei". Piticul l-a intepat cu un colt de unghie cand s-a agatat de el si i-a dat peste mana, i-am atras atentia asupra iesirii lui si apoi a incercat sa gadile copilul. Nu s-a suparat cand copilul a scancit azi noapte, a incercat sa-l mangaie si sa-l linisteasca, asa culcat cum statea...

Nu reusesc deloc sa-l trezesc mai devreme de 16 ore ca sa faca vreo activitate (macar sa manance) si daca se trezeste si nu sunt acasa, nu vrea sa faca nimic... ma asteapta tot intins in pat... Ori asteptarile mele sunt prea mari ori mi-a slabit credinta sau poate amandoua, caci gasesc din ce in ce mai greu argumente care sa-l motiveze. Sper sa ne intareasca Dumnezeu sa ne pastram ritmul de recuperare de pana acum! Doamne ajuta!

Doinita

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu